MNAM - ISTORIE

Muzeul Național de Artă al Moldovei, una dintre cele mai prestigioase instituții muzeale din Moldova, fondat în anul 1939, este situat în centrul orașului Chișinău, în trei edificii, importante monumente de arhitectură de la sfârșitul sec. XIX – începutul sec. XX: Casa Hertza, Casa Kligman și sediul central Dadiani. Muzeul mai deține în custodia sa și unul dintre cele mai valoroase monumente istorice din sec. XVI, Biserica Adormirea Maicii Domnului din Căușeni cu o pictură- unicat pentru Republica Moldova, realizată în anul 1763.

Sediul Dadiani, unde în ultimele decenii, muzeul păstrează o mare parte din colecții și desfășoară întreaga activitate expozițională, a fost construit în anul 1901, după proiectul arhitectului Alexandru Bernardazzi, la inițiativa și din fondurile principesei Natalia Dadiani, ca gimnaziu pentru fete, acesta funcționând până în timpul celui de-al doilea război mondial. Ulterior, clădirea a găzduit diverse instituții, printre acestea fiind sediul Comitetului Central al Partidului Comunist al RSSM, Palatul pionierilor și elevilor, ultimul beneficiar fiind Muzeul Partidului Comunist al Moldovei. În anul 1989, în urma lichidării acestuia, edificiul, împreună cu cele două anexe, aflat într-o stare avansată de degradare, după deteriorările provocate de seismul din 1986, a fost transmis Muzeului Național de Artă. La scurt timp, după alte trei cutremure consecutive din anul 1990, partea centrala a imobilului cu intrarea centrală din strada 31 august, fiind grav afectată, a fost închisă pentru public. Perioada îndelungată a reformelor economice care a urmat, lipsa investițiilor pentru consolidarea și restaurarea monumentelor, a îngrădit accesul publicului în spațiile expoziționale pe o suprafață considerabilă a imobilului, pe o durată de peste douăzeci și cinci de ani. Expozițiile permanente restrânse și cele temporare fiind organizate, fără întrerupere, în spațiile expoziționale situate în anexele acestuia.

Patrimoniul muzeului înglobează o gamă largă de valori culturale, peste 39 de mii de piese, sistematizate în colecții: artă antică (sculptură, artă decorativă, numismatică) din sec. IV-I î. H.– II-d. H.; artă medievală târzie și populară (constituită în mare parte din icoane, obiecte de cult, carte veche, textile, costum tradițional); artă națională modernă și contemporană (pictură, grafică, sculptură, artă decorativă, sec. XIX-XXI ); artă rusă (icoane, pictură, grafică și miniatură); artă universală vest-europeană: pictură, grafică, sculptură și artă decorativă (Italia, Franța, Germania, Spania, Olanda, sec. XVII-XX ); numismatică și medalii (Egipt, Grecia, Germania, Spania, Belgia, Danemarca, Anglia, Irlanda, Suedia ș.a., sec. XVI-XX); artă orientală (Japonia, China, Tibet, sec. XVIII-XX).

Colecția inițială, din anul 1939, care a stat la baza fondării muzeului, conținea o gamă largă de lucrări de pictură, grafică, sculptură și artă decorativă provenite, în mare parte, din donații particulare ale unor remarcabili artiști basarabeni, iar o parte dintre opere, semnate inclusiv de Th. Pallady, N. Tonitza, H. Maxy, I. Jalea, au fost transmise muzeului de către Ministerul Cultelor și Artelor de la București. După ocupația sovietică din anul 1940, într-o scurtă perioadă, colecția crescuse numeric fiind completată cu opere din colecții particulare confiscate, dar la începutul războiului din anul 1941 întreaga colecție a fost transferată la Tiraspol, iar mai apoi la Harkov, unde a dispărut fără urmă. După război muzeul își reface colecțiile din transferuri de opere din marile muzee rusești (Muzeul Ermitaj și Muzeul Rus din Sankt Petersburg, Muzeul de Arte Plastice A. Pușkin și Galeria Tretiakov din Moscova) și din diverse donații particulare (Pavel Șilingovschi, Auguste Baillayre, Ana și Ion Croitoru, Vasile Blinov ș.a.). Ulterior, în perioada postbelică, colecția muzeului s-a dezvoltat în baza numeroaselor achiziții de la diverși colecționari.