Expoziții temporare
Actuala expoziție prezintă 41 de fotografii realizate de Dumitru Corduneanu, născut în anul 1980 la Chișinău. A urmat studii universitare la Universitatea de Vest din Timișoara, continuate cu un masterat în sociologie. Trăiește în Wheathampstead, Regatul Unit, unde își împarte activitatea între implicarea socială și practica creativă. Căsătorit, tată a doi copii.
“Prima dată am luat camera în mână atunci când am rămas fără prieteni. Pe la începutul deceniului trecut locuiam în București și trăiam viața în fugă, lucru de dimineața până în noapte și veselie din noapte până în zori. Tot acest vârtej s-a spart în momentul în care am ajuns la Londra, trecusem aici cu serviciul. Așteptam un copil.
Serile beam ceai acasă. De plictiseală începusem să stau pe internet. Destul de repede am ajuns la platformele de distribuție a fotografiilor de rezoluție înaltă de la profesioniști. Până atunci nu făcusem poze nici măcar cu telefonul. Încă mai purtam un Nokia. Miam cumpărat prima cameră și am ieșit pe străzi să cunosc lumea pe nou. Ceea ce fac și astăzi.
În 2017 am întâlnit Paștele la Ierusalim. Eram într-o călătorie în Iordania, planificam să vizitez Israelul și Ierusalimul, dar nu aveam nimic rezervat și nicio idee cum ar trebui s-o fac. Vama din Iordania spre Israel am trecuto pe jos. La Ierusalim am găsit ultima cameră disponibilă. Avea un singur bec legat de două sârme de curent neizolate.
În zilele următoare am văzut cum religiile abrahamice pot conviețui. Mulțimile creștine se înghesuiau la Biserica Sfântului Mormânt, evreii la Zidul Plângerii, iar musulmanii la Cupola Stâncii.
În Biserica Sfântului Mormânt am ajuns nu știu cum, într-un torent de pelerini. Orașul vechi era blocat. Militarii israelieni asigurau ordinea. Erau bariere peste tot. Din când în când se deschidea câte o barieră pe undeva și mai intrau vreo câteva zeci de pelerini în zona de unde puteai ajunge la Biserica Sfântului Mormânt.
I-am văzut pe armeni cum intrau în biserică după foc. Apoi i-am văzut cum ieșeau după ce au luat focul. De fapt nu ieșeau, țâșneau. Alergau să ajungă cât mai repede la avionul cu care să ducă focul acasă. Nu eram obișnuit cu asemenea priveliști.
În Biserica Sfântului Mormânt am văzut oameni de toate rasele: albi, mulatri, negri, asiatici. Acolo i-am văzut și pe oamenii în alb care păreau smulși dintr-un film despre Vechiul Testament. Am aflat că erau etiopieni și mulți veniseră pe jos în pelerinaj la Ierusalim. Noaptea dormeau toți grămadă pe pardoseala bisericii etiopiene. Am rămas fascinat de acești oameni incredibil de frumoși.
Apoi am ajuns în Etiopia. În 2023 am întâlnit Paștele la Lalibela în nordul creștin al țării. Etiopia este o țară a diversității etnice în care conlocuiesc musulmani în partea de nord-est, la granița cu Somalia, creștinii în centru și nord și triburile băștinașe din Valea Omo și sudul țării.
Lalibela este cunoscută prin bisericile sale săpate în stânca monolitică de sub nivelul solului. În secolul al XII-lea, regele Lalibela a construit 11 biserici pentru a crea Noul Ierusalim în Etiopia. Paștele la Lalibela este cu totul altfel decât cel de la Ierusalim. Este…
De fapt, fotografiile vă vor spune mult mai multe decât cuvintele. Vă puteți opri în fața fiecăreia și vă puteți imagina că sunteți chiar acolo — în Ierusalim, în Lalibela.
Acolo unde Paștele de pe pământ este oglinda celui din cer. Unde cele o sută de căi tăcute luminează.»
Dumitru Corduneanu
